Feliz Navidad

Dimineatza m-am trezit cu o dilema: la care din cele doua petreceri la care am fost invitat sa ma duc. Dupa juma’ de zi de analize m-am hotarat: la a 2-a!

Tocmai ce-am venit. A fost cool… si interesant. Au fost peste 20 de persoane. Multe dintre ele femei; o asa ‘galagie’ n-am mai auzit demult. S-au facut si poze dar nu cu camera mea (a mea a ramas acasa pentru ca nu stiam pe unde ajung si cum ma intorc – asa ca pozele data viitoare).
Am luat-o si pe Roxy cu noi. A fost cam agitata la urma cand toata lumea a inceput sa rada and stuff. Din nefericire n-am scapat fara doo partide de “merengue”. Cica la al 2-lea dans m-am ‘descurcat’. Daca spun ei….
Ne-am despartit cu urarile de rigoare. Eram singurul care NU vorbeam spaniola – dar spre suprinderea unora ‘prindeam’ cam despre ce vorbeau. Am primit chiar si un cadou: cioco (de la o pushtoaica mica mica mica si neagra – cred ca abia facuse 2 ani). Pe scurt: food (fara orez, thanks God!), dantzuiala, PS2 (Play Station), red wine (sangria) and sweets.

Asta va urez sa aveti parte si voi. Si “Craciun Fericit!”.

PS. doar maine mai stau in Escazu dupa care plec 4 zile la Samara cu gasca vesela (4+1). Detalii cand ma intorc.

XMass party (2)

Am plecat de la office in vreo 5 masini, sir indian. Locatia e aproape (aparent) de Escazu. Aici vedeti mai multe despre restaurant.

Una din masini a trebuit golita de 2 oameni si pusi la noi (o toyota 4×4) pentru ca nu reusea sa urce dealu’.

Ce mi-a placut: fiecare se ducea si-si lua singur mancarea; e o camera unde, pe margini – in forma de “U” sint diverse platouri cu diverse kestii. Bineinteles, 100 de feluri de orez si alte fasole. Mi-am ales carnitza de pui (o tona), carnitza de vaca (alta tona) si niste kestii gen tocanitza de legume + dulciuri. Am mancat si niste kestii care nu stiu cum se numesc – ca un fel de cartof dar mai dulce – din cate m-am interesat acuma kestia se numeste Yuca si radacina (aia dulce) se numeste “Cemote” (nu sint sigur ca asa se scrie).
Oricum, a fost interesanta pentru ca era prima data cand mancam asa ceva. 🙂 Si era kiar buna!

Ce nu mi-a placut: a durat vreo 3 ore. Atat. 🙂

Decernarea premiilor: a inceput o persoana si de-acolo inlantzuirea. Nu se spunea numele direct ci printr-o ghicitoare. S-a facut misto la greu. Ei vorbeau in spaniola si noi aveam pe cineva langa noi care ne traducea. Cand a venit randul meu am inceput cu o romana din aia moldoveneasca. S-a lasat niste. Bahh… da’ asa o liniste ca auzeai masinile din orasul care se vedea in vale (la 10km). Se uitau la mine… eu la ei. A fost 1min in care am zis ca lesin.
In fine, am dat-o pe spanglish pana la urma. A fost ok. Mi-a luat 15minute sa impaketez cadoul dar am disperat-o pe tipa: a trebuit sa scoata ambalaj peste ambalaj. Inca unu, inca unu.. si tot asa; se citea disperarea pe fata ei. Cred ca disperarea maxima a fost inainte de asta cand a aflat cine ii era “amigo secreto” 😀 >:)
Tan, mi amiga secreta es una “ella”. Se llama Bruja.
Si pauza… liniste; nimeni nu mai retinea aspectu’. (bruja = vrajitoare). Apoi cineva si-a adus aminte de vremea cand faceam misto de tipa (la masa de pranz).
Persoana e poreclita “mexicana” (ghici de cine?). Stiu ca ma uraste pentru asta, da’… reiterez: nu ma pot abtzine! 😀 Amandoua ma urasc pentru porecle. 😀 >:)
Oricum sintem kit (Bruja mi-a zis “Sicario” (killer pe bani) iar “mexicana” are tendintza de arunca cu kestii dupa mine; deci dragostea e reciproca)
Btw, “mexicana” e pe departe cea mai dragutza din toata firma din Costa Rica (dar sa nu mai spuneti la nimeni, da?) N-are egal so far. But relax, she’s married.

Toata lumea a fost happy in the end.
Apoi am avut spectacol: acei mexicani sau ce-or fi fost ei (ca arata la fel) s-au pus pe dansat. Am avut noroc cu pozitionarea la masa pentru ca la un moment dat au venit dansatorii in public si-au inceput sa invite oamenii la dans. Am scapat. Cata nu! 😀
Dar ma oftic: tipa (my “girlfriend” – asta din cauza pozelor si faptului ca doar pe ea o am in poze) venise tinta la masa noastra; si kiar mi-a dat emotii pentru ca s-a uitat fix spre zona unde stateam: cred ca o fi cautat ea pe cineva (mentionez ca inainte de asta am golit o camera de baterie si de spatiu (a mea) si inca o digitala de baterie doar urmarind-o cum danseaza – ea fiind constienta deja de asta).
Am avut emotii pentru ca, daca m-ar fi invitat, n-as fi putut sa o refuz (asta una la mana) si a doua… eu habar n-am sa dansez. De nicio culoare. M-as fi facut de ras.
Da’ lasa… ca mai stiu eu pe unii care au dat bir cu fugitzii dupa doo ture de dans. Nu dau nume! 😀

Well, nu stiu ce sa va mai spun. Va dau poze sa va delectati.
Si am sa pun si toate filmele cu morena: unu, doi, trei si patru. (watch in high quality!!)

Puntarenas

Am plecat sambata dimineatza. Pe la 04:45 ne-au sunat ceasurile. N-am plecat vineri pentru ca am fost prea zapaciti: inital am zis ca plecam la Guanacaste (cineva ne-a zis noua ceva) dar Guanacaste e ca si cum ai spune “ma duc in Transilvania”. Mai trebuia o locatie. Asa ca am sapat, ne-am uitat pe harta, am vazut unde e apa si … Puntarenas a fost.

Wrong exit

Iesim in statia de bus spre San Jose. N-apucam sa resipiram ca vedem deja busu’. Scria pe el “San Jose” si mai erau si alte kestii scrise pe el – dracu’ stie ce, conta ca scria San Jose.
Ghinion.
Busu’ se ducea in San Jose dar nu in “Coca-Cola” terminal ci la dracu’. Kestiile alea scrise erau cele mai importante – indicau si statia finala; noi stiam ca orice autobuz care circula pe la “Plaza Los Laureles” ori se duce in Santa Ana ori se intoarce in San Jose la Coca-Cola.
Asa ca ne trezim pe la vreo 06:00 in San Jose. Zona total necunoscuta. Era lumina afara asa ca n-aveam emotii.
Intrebam. Ni se raspunde. Si bobinam. Cred ca in maxim 10min eram deja la Coca-Cola.

websites vs reality

Cand ne-am documentat am vazut, pe prima pagina(!!) ca autobuzele spre Puntarenas pleaca din “Coca-Cola terminal” – il stim/cunoastem f.bine; doar ca… de-acolo ni s-a spus altceva. O tante dragutza de la casa de bilete imi spune ceva. Ea a spus, ea a inteles (adica alta care nu stie engleza). I-am zis sa-mi scrie pe hartie ce si cum si sa luam un taxi. Scris. Luat taxi. Plimbat oleaka. Desi am fost si la dus si la intors prin acelasi terminal, habar n-am cum se numeste. Totul s-a petrecut asa de repede ca n-am avut timp sa respiram.
Cand am ajuns, lumea de la coada era deja invitata sa urce in autobuz. Ne-am dus si noi direct la nenea ala care ne-a spus ca trebuie sa ne luam bilet. Ofc… (sint curse/autobuze unde platesti la sofer)
Ne luam bilet si renuntam la cursa aia. Mergem sa ne luam o cafea de la o cofetarie (care a durat 5minute sa se faca – desi era masina de cafea) si dam sa iesim si noi la prima tzigara pe ziua aia. Cautam un loc – am zis sa iesim tot pe-acolo pe unde a urcat lumea in autobuz. Cand, ce sa vezi: autobuzul era inca acolo si vreo 2 sau 3 neni renuntza la cursa. Soferu’ s-a prins ca nu sintem bashtinashi si ne-a facut loc; eu in randu’ 2 iar Cata undeva la vreo 4 randuri in spate; separatzi dar urcati in masina de 06:30 si nu in aia de 07:30 pe care pusesem ochii. Biletele sint… diferite: un fel de cartela de plastic pe care o dai la shofer: fara loc, fara ora, fara data; teoretic poti cumpara acel bilet azi si sa pleci la anu’.

2 ore

Way to Puntarenas
Cam atat am facut pana la Puntarenas. Cand am plecat de-acasa era un friiiiggg (deh, nu iesise soarele, zona de munte, va dati seama). Asa ca m-am imbracat “gros”: blugi, adidasi si tricou cu maneca lunga.
Cand am ajuns la Puntarenas am murit. In secunda doi mi-am skimbat tricoul (da, in vazu’ lumii, pe o banca langa plaja).
Era soare. Mult soare. Si caaaalddd.. damn, ce cald era. Nu sufocant dar fierbinte. Deja simtzeam putzin pe maini cum ma arde.
Pentru ca era de-abia 9 si ceva, lumea era somnoroasa, de-abia se deskideau tejghelele de pe plaja, cei de la bar pareau adormiti.
Zona nu prea populata dar si aerisita – o strada lata, numai case cu 1 maxim 2 etaje, palmieri, etc. Din cauza ca era prea devreme am zis sa nu ne ducem sa cautam cazare (inca).

Plaja..hmmm….

Plaja de aici e intr-un golf (vedeti poza de mai jos); vreo 10m in larg e maronie apoi se face albastra. Culoarea aia naspa e data de un nisip negru-negru si fin. Apa ar fi curata daca n-ar fi acel nisip. Curentul bate din sud spre nord (deci total aiurea) – adica bate din stanga spre dreapta cum stai pe plaja – curentii nu te duc in larg (cum ar fi normal) ci au tendintza sa te impinga de-a lungul plajei.
curenti puntarenas
Plaja cred care vreo 3-4km lungime. Ca sa ajungi in apa mai mergi vreo 20 m. Ca sa-ti fie pana la gat, mai mergi vreo 5m.
Jumate din ea e curata (poti sa dormi); jumate… e jale (parca era la Mamaia): gunoaie, sticle de plastic, etc (cred ca era prea dimineatza pentru aia care curata plaja).
Plaja are “blue flag” – adica un fel de nu-stiu-ce-smekerie-ecologica. O fi avand, in acte.. 🙂
Oricum, nisipul e f.fin (iar) si pe plaja sint tot felu’ de kestii care se baga in nisip: un fel de ‘bidiganii’ ca la Manuel Antonio (aropos, pana acum plaja de la Manuel Antonio e in top)
Ca tot veni vorba de ‘kestii’ pe plaja:
Meduza Puntarenas
(nu se vede dimensiunea prea bine, dar va dau un reper: daca ar fi fost sa se lipeasca de mine, imi acoperea TOT spatele – de la gat pana la fund – si am 1.84, da?)

Cazarea

De pe plaja am sarit pe stradutze: liniste, lumea cred ca dormea la ora aia. Am vazut un motel undeva mai ‘in spate’ dar am zis ca e prea departe de centru’; am gasit o kestie “cabinas”; intram si ne speriem: mobilierul, paturile, geamurile, usile aratau ca in 1960 toamna – se vedeau ca sint vechi, antice si de demult. Pretzu’ mare. Arata oribil. Shiet… Daca va uitati la filmele cu mexicani (nu-mi vine unu’ in minte acuma) cam asa aratau toate in casa aia: vechi, etc. Dar, pareau curate. N-am facut poze pentru ca mi se lipise tricoul de suflet si nu-mi doream decat sa ne gasim cazare mai repede sa ma pot arunca cu totu’ in apa.

Mai bobinam. Dam de alta “cabinas”: cu piscina si restaurant “la parter”. Intrebam de pretz (bineinteles, NU stia nimeni engleza pe-acolo). Pret ok.
Ni se spune daca vrem sa vedem camera. Ok. O vedem. O luam. Ne skimbam (in ekipament de plaja).
Atunci mi-am dat seama ca am uitat acasa un element important: shlapii de plaja. Shiet. Cu adidasi n-ai nici o sansa sa supravietzuiesti.
Asa ca am preferat sa umblu all day long in… picioarele goale. 🙂
Camera cu vedere la mare; nu asa de luxoasa precum cea de la M.A, dar… cu teve, cu de toate. Merge. Oricum nu ne doream sa stam in camera decat atunci cand dormim. Oricum, muuult mai luxoasa decat cele din 1960 toamna.

Heineken

Am tzopait la greu pana la primul restaurant: deja betonul si nisipul ardeau in ultimu’ hal – cred ca mi-am fript oleaca talpile dar mi-a trecut – dupa doo zile. 🙂
Nu cred ca e nevoie sa va mai spun ce continea meniul, nu? Am cerut sa mi se recomande ceva “bun”: mi s-a raspuns “pinto”. kkt!
Pinto e orez cu fasole. WTF?
Si am facut rectificarea de rigoare: “arata-mi ceva de pe lista asta care NU are orez”. Erau doo (parca) – eu mi-am luat pui cu cartofi prajiti si salata.
Si o cafea. Si o bere (hHeineken); mi-era dor de ceva european. Nenea care ne-a servit era de nota 10: stia engleza (kiar bine) si era tare vesel.
Iar barul bun si ieftin. Putin mai tarziu l-am vazut pe nenea kelneru’ luand masa: pinto. Am impresia ca mi se face rau doar gandindu-ma la cuvantul care incepe cu “o”.
Am rupt randurile si-am plecat spre plaja. Mi-am luat o kestie de-aia de pus in cap (ardea super tare). Ne-am cautat un palmier si-am stat acolo – toata lumea se furishase la umbra cuiva: a unui copac, umbrela, restaurant. V-am spus ca plaja are vreo 15-20m latime, plina cu nisip care arde: va inkipuiti cu ce viteza intram in apa, da?
Rezumat: plaja, leneveala, bere, plaja, prajeala, leneveala, etc.

Somn

Cred ca pentru prima data de cand mergem la plaja am dormit la pranz. Nu, nu pe plaja (am fi fost prajiti la propriu acuma) ci in camera. Ne-am dus in camera cu intentzia sa ne odihnim putin. Am adormit lemn: vreo doo ore.
Super fresh am pornit in raidurile de noapte.

Night raids

Hmm… nu stiu cu ce sa incep: cu politzia, cu pitzipoancele zambaretze, cu nenea cersetoru’, cu tantea care a castigat concursul de carat butoaie de bere sau cu noi care am speriat lumea?
Observatie (pertinenta): Puntarenas e o zona mult mai safe decat ce-am vazut noi pana acum: adica am stat si-am bantuit strazile pana la 1 noaptea. Noi si politzia ce ne plimbam din capat in capat…

Politzia: primul contact cu ei a fost cand stateam si priveam un concurs cu butoaie de bere. Au venit si au intrat in paduricea de palmieri care e pe marginea plajei. Tzinta lor: doi homeless: le-au verificat actele si buzunarele. Toate buzunarele.
Cand am iesit de la supermarket (ne-am luat tzigari) ii vedem ca opresc in fata noastra la vreo 10 metri (au intrat pe contra-sens) si il opresc pe nenea din fatza noastra (era la vreo 5m saracu’); la fel, control de acte si de buzunare. De noi nu s-au luat.

Pitzipoancele zambaretze: am facut vreo 4 sau 5 ture complete de statiune (adica vreo 4km/tura); de cateva ori ne-am intersectat cu niste pitzipoance care se uitau la noi. Nu le-am zambit si nu le-am dat nici o atentie. Inital.
Faza se repeta. Da data asta imi dau seama ca erau prea evidente privirile lor. Ne depasesc. Imi intorc capul sa ma uit: si ele la fel. Ii zic faza lu’ Cata si ma intorc iar: la fel si ele, se uitau dupa noi.
WTF?
Ne-am prins cand am ajuns acasa: in prima tura de plaja (inainte de cazare) am vazut pe plaja niste pasarele mici care mancau kestii de pe plaja (bidiganii). Se deplasau in asa hal incat le-am poreclit “formula 1”. (o sa le vedeti in poze later). Intr-una din poze apar cele doo pitzipoance. Cred ca or fi crezut ca le facem lor poze.
Terminam tura si ne intoarcem; pitzipoancele ne vad si trec pe partea cealalta. 🙂 Ne vom reintalni cu ele soon. A doua zi adica.
Cred ca le-am speriat: eu eram in negru cu adidasi cu cranii pe ei si un tricou’ de metalist inrrrrait. Cata avea haine mai normale. Oi vi avand fatza de killer?

Cersetorul: un nene care cica ar fi cantaretz (dar n-avea kitara) si care ar fi cantat pentru nu-stiu-ce-vedete-autohtone. Cert e ca am stat de vorba cu el vreo juma de ora (si ne-a povestit o gasca de kestii interesante despre Montezuma si alte plaje situate in peninsula care se vedea in departare: Nicoya). Dupa alta ora (de plimbare pentru noi) era manga, praf. Cand era manga ne-am distrat putin: el ne-a spus ceva si noi am inteles altceva. Si l-am lasat masca (i-am dat niste raspunsuri la care nu s-ar fi asteptat – deh, eram europeni). Mai tarziu ne-am distrat si noi cand ne-am dat seama ca saracu’ om vorbea cat se poate de serios. Si noi facusem misto. Of, of…
Faza a fost ca el stia engleza dar.. dupa ureke: si ne-a spus ceva de genu “natural scene” – dar in engleza lui a sunat altfel. Ganditi-va! 🙂

Concursul de bere. 🙂
Asta e tare. V-am povestit de-a lungul timpului care e faza cu femeile aici, da? Adica majoritatea sint 4×4 (si se pare ca au tractiune integrala by default). Vedem niste neni imbracati in pompieri. Si niste pitzipoance la fel imbracate. La un restaurant din drumul nostru. Galagie mare. Un nene la microfon care spunea kestii. Ne dam seama ca e un concurs. Dar am preferat sa ne continuam raidurile. De fiecare data cand treceam pe-acolo era cate un ‘el’ care se kinuia cu butoiu’ (de tinut minte acest aspect). Intr-un final, ne oprim si noi acolo sa ne odihnim. Vedem faza cu politzia si cei 2 aurolaci.
Nenea de la microfon ii cronometra pe cei cu butoiul.

Femeia conduce:
intra in scena o tante, 4×4, fara prea multe alte “optionale”. I se dau niste manusi (ca si celorlalti barbati). Si se apuca de treaba: ia butoiul si tine. Si tine. Nici o grimasa pe fatza ei (am zis ca butoiul ei o fi gol). La un moment dat cedeaza. Ma si gandeam: “deh, femeie – are tupeu sa se intreaca cu barbatii care s-au kinuit inaintea ei”. O vad ca-si da jos manusile si se apuca din nou; fuuuck! fara manusi si cu tupeu?
Si tine… si tine…. si tine… de ne-am pliktisit.
A iesit castigatoare.
Mda…
Si asta dupa ce vreo 10 tipi s-au tot kinuit cu butoiul ala de bere. Ce nasol tre’ sa fi fost pentru ei: 2 ore muncesc pe branci si la urma vine o tante din asta cu tractziune integrala si le strica distractia.

Apoi am mai vazut un concurs: sa bagi atza in ac cu manusile alea (de sudura, de pompier, etc)
Niste brunetzele (morenas) au reusit. O blonda nu. Mi se parea normal.

Ne-am inkeiat ziua cu o bere la restaurantu’ unde eram cazati. Adica aici.

A doua zi

Rezumat fast:
micul dejun la restaurantul unde ne-am cazat si plaja + raid-urile de rigoare.

Ce-am vazut misto tare:
Bombardierele: niste pasari (ca un fel de pelican) ca plonjeaza in apa intr-un unghi de 90 de grade. Vedeti poze explicate mai tarziu.

Ne-am inceput ziua pe plaja cu un raid mic – pana spre capat. Unde… ghici cu cine dam nas in nas? Cu pitzipoancele de seara trecuta. Nu erau singurele ci cu un ‘el’. Ne-am plasat strategic, in spate-lateral vreo 50m. Un unghi si o distanta numa’ buna pentru teleobiectivu’ lu Cata. 😀
Daca la inceput am fost mai timid si-am zis sa nu se prinda ca le facem poze, am sfarsit prin a fi un paparazzi pe fatza: pus obiectivu’ la oki si turnat poze – deja mi se parea nasol sa le fac poze cand NU se uitau. S-au prins saracele, dar…who cares?

Ne-am ars bine si-am plecat sa predam camera (era 12:30 si la 13:00 “fara exceptii” se elibera camera). Eliberat camera. Dus si luat bilete de autobuz.
Aceleasi cartele de plastic (parca ar fi fost cartele telefonice)
Ne-am gandit ca n-are rost sa plecam la 15:30 cum ne-am propus. Asa ca am setat ora 14:00 “salida para Puntarenas”.
In ora aia de raid am turnat vreo 100 si ceva de poze. Cata la fel. Cu de toate. Pentru toti! 🙂
Spre capat ne-am dat seama ca daca nu bagam ‘turbo’ nu mai prindem autobuzu de 14:00 – asa ca, in fuga, am turnat cele 100 de poze: tineam camera la gat si cu o mana o manevram: fara sa ma uit prin obiectiv, intuitiv, poitam camera spre obiectul vizat si zdrang, zdrang… Au iesit kiar misto (dar nu le pot pune pe toate ‘for public’ view)
Cei 2km facuti cu 100 la ora ne-au facut fleashka. Am baut o apa de 1kil in 2 sau 3 minute.

Sala de asteptare: kiar daca ai bilet trebuie sa stai in sala de asteptare, frumos si cuminte pe scaunelul tau. Vine nenea soferu’ sa te anunte ca se face imbarcarea, moment in care fiecare se ridica in picioare si asteapta pe cei din fata sa plece – e ca un sir indian care merge printre scaune. Civilizat, frumos, fara injuraturi si fara depasiri neregulamentare. Imi place le nebunie kestia asta cu autobuzele – nu se imbulzesc, nu se injura, nu se imping – iar coada e aerisita, nu se lipeste nimeni de tine si nici nu te imping daca uiti sa avansezi. Sint foarte cumintzi la aspectu’ asta. Asta e o dovada CERTA ca sint MULT mai civilizati ca noi. “parerea mea”

San Jose

Am ajuns pe lumina. Acum trebuia sa skimbam iar terminalele. Am intrebat lumea. Am ajuns unde trebuia dar…. dupa vreo juma de ora in care am savurat orasul. Cladiri (mari si mici), lumea….
Da, lumea de-acolo e… nu stiu, sint MILIOANE pe strazi, un furnicar, o kestie care forfoteste, clocoteste, milioane de oameni care stau, vorbesc, rad, trec strada, stau la semafoare, stau in magazine si in afara lor, pe strazi, pe trotuare, la cozi la autobuze, se strecoara pe langa tine, in fata ta, in spatele tau, trec strada aiurea (ca la noi), pandesc semafoarele, offf.. shiet… sint asa de muuuuulti. Am innebunit de cap cu atata forfoteala in jur – a fost un shoc sa vad atatia oameni pe metru patrat. Incredibil de multi. Am vazut o coada la autobuz de vreo 20 de metri. Mi s-a parut imensa (de vreo 10 ori mai mare decat vad in mod obisnuit). E o nebunie ce e in orashu’ ala.
Si strazile sint inguste, casele au un aspect veki (de secole) – ai sentimentul ca te afli intr-un film mexican.

Home sweet home

Dupa ce-am stat la coada la autobuz vreo juma’ de ora, am ajuns acasa. Acasa, surpriza. Cine credeti ca ne-a asteptat si intampinat cu scandal si ‘panarama’? Roxy. Labradoru’ (sau labradoarea? 🙂
Dadea din coada parca era elikopter si skotea tot felu’ de sunete. Sarea in sus, ne marrrrraia, se gudura pe langa noi – nu ne vazuse doua zile si i se facuse dor de noi.
Si uite-asa am incalecat pe-o shea si v-am spus povestea asa. 🙂

Poze

Mai multe gasiti aici.

XMass party (1)

A doua zi, dupa party, dau share la pozele de la party. Primesc urmatoarea remarca:
“ahh… you’ve made pictures with your girlfriend”
“…huh…?”

Adevarul e ca in primul minut n-am sesizat-o. Oricum am umplut doo digitale cu poze (cu ea) si filme. Am facut upload si la un filmuletz (preferabil sa-l vedeti in “watch in high quality”)
Cica e tica (adica costarricence 100%). Ma indoiesc.

Avem masinaaaa…

Aseara, spre surprinderea noastra, am observat ca masina alba a reaparut (dupa o disparitie stranie de vreo doo zile). Era in garaj si nu afara (unde ii era locul ‘de cinste’). Cica a fost la reparat.
Azi am facut rost de kei si… am facut ture. Cred ca stie toata zona ca romanii si-au tras masina (masina e din ‘75 si urla… am vrut sa vedem ce poate si cat poate).

Am urcat toate dealurile care noua ni se pareau nasoale – am descoperit ce face o maneta; mai avem de descoperit inca una. Uleiul e pe rosu’ insa… vom intreba aventurierii care e treaba cu uleiu’.
La ora care scriu nu stim inca daca e pe benzina sau motorina – vom afla insa.
Btw, pentru aventurieri: ati lasat mizerie in spate… am skos doo sacoshe de sticle si hartii (pliante, etc). Of, of…

Pozele cu ‘white beast’:
White Beast
White Beast

Amigo secreto – the final

In doua ore vom pleca spre restaurant; acolo are loc “Cena Navideña” (Cina de Craciun… sau ceva de genu’ asta inseamna).
Tot acolo vom afla care ne sint “amigos secreto” (desi unii au trisat si cam stiu). Cica o sa am o surpriza. Dracie… am o lista de “suspecti” dar azi mi-am dat seama ca nu e deloc cum am banuit – cred ca e cineva dintre designeri (tot o ‘ea’, care e in stanga mea la office). Mi-am dat seama de asta cand m-a intrebat (cu oki maaari) “is it me?”… si i-am spus scurt/2 “nu”. Lo que es cierto!

In schimb super faza azi: eram la alt computer, injurand de mama focului faptu’ ca netu’ merge ca dracu’ si aveam de facut ceva “online”. La fiecare ‘save’ asteptam cel putin 2 minute.
Cand… vad o tipa “la 4 ace” ca intra la baie. Fac okii mari si intreb “cine e tipa aia?”. Lumea de langa mine, nefiind pe faza, da din umeri.
Cand… ce sa vezi. Ia ghiciti voi cine iese de-acolo? Mi “amiga” secreto! 🙂
La 4 ace! Damn… Parul skimbat… sau.. nu stiu.. era altu’ (vopsit, spalat, etc), blugi (prima data cand vad in firma o femeie in blugi), cizme din alea inalte, bluza azortata cu cizmele (un crem). Cred ca s-a si machiat. Nu stiu sigur ptr. ca e in celalalt capat al firmei (eu la sud, ea la nord dupa vreo doo ziduri)
M-am prins apoi de ce e asa ‘ekipata’: inainte de party are examen la facultate. Il ia sigur!

PS. Cred ca o sa crap de ras (cand isi va da seama ca s-a procopsit tocmai cu cea mai ‘non grata’ persoana din toata firma, cu ala care facea misto de ea la greu in prima saptamana)
Sa-mi fie cu iertare, n-a fost cu intentie… e doar un reflex (necontrolat).
Jur ca nu mai fac… pana data viitoare!

Natural bar…

Sau locul unde iesim afara la un fum. Sau la o bere. Prima poza e evidenta. A 2-a e cu rauletzu’ care curge pe langa (e printre bambushii aia care se vad in plan indepartat)
Teritoriul nostru
Teritoriul nostru

Singura bere din Costa Rica

Adica… singura bere ce se MERITA in Costa Rica.
Imperial
Ieri, dupa 1 luna de “Imperial” am baut un Heineken. Se simte. Se vede ca e ‘europeana’. E altceva. Smooth. E “de-a noastra”. Clasica; adica da clasa… 🙂
Asta nu inseamna ca “Imperial”-u’ e de rahat, NU, e kiar super ok. E cea mai tare/buna/cool din Costa Rica. Dar e doar bere.