Bailar…

Am plecat pe la 19:30. In graba. Din cauza asta am si oprit TOT ce lucram in momentu’ ala (niste module ptr. blog); nu mi-am dat seama ca am lasat balta TOT blogu’… in paragina. 🙂
Anyway..

Am luat busu’ pana la “Coca-Cola” de unde am fost saltat de gasca vesela plus cineva nou. O ‘ea’.
Pe drum ma uitam la aparatu’ de taxat de pe bord: cand am urcat eu:14000. Kiar ma gandeam: “shiet, de unde vin astia frateeee, din China? 28$ pana acum?”
Cand am ajuns la final, aparatu’ arata 27000 (adica 54$). Shiet… kiar imi faceam calcule.
Dar nu, lipsea un punct inainte de ultimu’ zero. Adica 2.700,0 (ceea ce insemna 5.4$). Damn… deja aveam emotzii – ma uitam sa vad daca masina o fi vreo limuzina dracu’…

Ajungem la “Casa Zeller”, sintem verificati de arme, etc.
In fatza, un ring de dans imens, dotat cu de toate: in stanga instrumente (orchestra), sus: becuri si alte nebunii (ca la discoteca), in dreapta multe mese.
Curat, luminile din jur faceau din sala un ditamai spectacol. Deci nota 10 la ambiantza.
Vad o faza tare: primul rand de mese (de langa ring) aveau o etiketa pe ele: “10.000 de costarici (20$) consumatie minima”. Adica daca stai in fata platesti. Acu, dupa ce-am vazut ce e acolo, cum dracu’ sa stai la masa si sa te uiti? Distractia cea mai mare e pe ring, nu la mese. Asta e una din lectiile invatate aseara. A nice one.

Ne asezam, ne luam berile si asteptam. Mi s-a spus ca lumea vine aici dupa ora 21:00. Era 20:30 cand am ajuns noi.
Discutie:
eu – e obligatoriu sa dansezi aici?
gasca – da!
eu – shit….
gasca – relax, am glumit..
eu – …

La scurt timp apar tzambalagii muzicantzii. Imbracati in negru, la 4 ace. 10 erau: 3 vocalishti. La fel de tzopaitori ca toata lumea.
Sunetu’ “was a bitch!” (ca sa citez pe cineva): tare – de-abia te-auzeai cu cei de la masa.
Hai ca fac un rezumat ca nu ma mai opresc din scris apoi…

Scurt rezumat

– gasca vesela a fost de nota 10 aseara: TOTI stiau engleza!. Shieeet.. can u imagine? Sa poti sa vorbesti de toate cu cei de la masa si sa poti intelege TOT ce se vorbeste? Damnnnn.. that was niiiice. De fapt o persoana de la masa kiar era din ‘state’. La un moment dat eram numai noi doi pe ring; am realizat ceva crunt: singurii de pe ring si singurii care nu eram din Costa Rica. “White people on the middle” (well, alba ea, ca eu nu mai sint alb demult).

– desi am precizat ca sint varza la dans, cineva a tot tras de mine de fiecare data cand avea ocazia. Si cica m-am descurcat ok. Mi s-a zis ca prind ritmul intr-un mod suspect de repede. Yeah, sure…
O singura persoana si-a dat seama ca eu memoram ‘formula matematica’ pentru pasi, unde vin, cum vin si la ce perioada. Mai nasol a fost cand s-a prins de faza si a skimbat pasii… :)) Funny. Apoi la masa imi explica cu doo degete ‘formula’ pentru fiecare dans in parte. Oricum, am luat lectii de dans kiar de la prima bere – ‘regulile de baza’ cica. Si faza cea mai tare: “dupa ce treci de a 3-a bere, o sa te invat sa dansezi. Pe ring!”. =)) Deci va dati seama ca am baut a 2-a si a 3-a bere in doo ore, da? :)) (neah, glumeam – n-am putut s-o refuz din prima)

– mi-a placut ca toata lumea a avut rabdare cu mine; m-au inteles ca-s varza la ‘bailar’ (dans); cu toate asta n-am scapat neinvitat si nealergat pe ring. Si kiar incepuse sa-mi placa. Cred ca daca mai stateam doo ore ii alergam eu pe ei…:D

– am intrebat daca poti sa inveti toate kestiile alea latino intr-o singura noapte. mi s-a zis ca ‘da’. Eu cred ca am nevoie de vreo 10.

– ce vedeti voi la ‘dansez pentru tine’ e… mizilic, vrajeala. There’s no fun. Toti invata o kestie tehnica, mecanica.. but there’s NO fun!

– daca sala la 20:30 era 5% plina, la 21:30 deja nu mai aveai loc sa resipiri. La mese. Ca pe ringul de dans se mergea in ture (din cauza de aglomeratie – plus ca cineva trebuia sa ramana la masa – for security reasons) 🙂 Dupa ora 01:00 deja puteai sa respiri si aveai loc sa te bailar in voie.

– am cotonogit-o pe una. deh… din greseala. (nu, nu era din gasca vesela).

– am ratat doar un singur gen de dans: cumbia – cei din gasca urau acest gen de dans. un fel de jump-jump, sort of monkey dans (ziceau ei). Dar era placut si funny, foarte funny actually… Cred ca e singurul dans unde nu poti sta serios. (personal..ma bushea rasu’ de fiecare data)

– merengue si salsa la greu (aici cica m-am descurcat de minune pentru un incepator). bolero… hmmm… that’s was a strange one (sint multe de spus aici). paso-doble… well, asta e super tare daca-l inveti… dar are o formula foarte complicata ce necesita o tona de practice. Si iti trebuie o partenera care stie cum e treaba – daca amandoi sint pe ‘aceeasi felie’ e bestial. La fel si la salsa – e nevoie de multa practica – pare simplu cand privesti, dar cand esti pe ring te pierzi total.

– am aflat o kestie tare: Cuba e mult mai misto decat Costa Rica. Si mi s-a si explicat de ce. E ciudat dat fiind faptu’ ca e o tara comunista. Si faza cea mai tare e ca toti din Cuba loves Fidel. Din cate am inteles… e o alta lumea acolo, mult mai calma, linistita si civilizata. Acu’ nu stiu ce sa cred, eu doar v-am spus ce mi s-a spus. (si nu, persoana NU era din Cuba)

Si gata.. restu’ va zic la o bere cand ne-om vedea.

Concluzie

Cat mai stau pe-aici trebuie sa invat serios ce si cum cu dansurile astea latino – nu stiam ca poate fi atat de mult fun. So much fun! A lot of fun!

PS. nu am poze (din pacate).

Auch…

mda, m-am jucat aseara putin cu niste module la EE (Expression Engine). Si stiu ca era ditamai eroarea – dar am zis ca e doar in partea de module si NU se propaga in TOATA structura.
De-abia acum mi-am dat seama de belea. Well, am mai invatat ceva: NICIODATA sa nu faci teste pe ‘masina de productie’

Masini

…daca tot am vorbit de soferi, sa vedem de masini.
Care ghiceste ce masina e asta, ii dau o bere cand ma intorc in Romania. Va bagati?
o masina…
o masina…

Soferi

O sa va spun niste kestii interesante (cel putin pentru mine).

De multe ori ies sa-mi iau tzigari. Sint mai multe puncte de aprovizionare, cel mai aproape e la 1km jumate. Urmeaza altu’ la vreo 2km jumate si altu’ la vreo 3.
In fine. Spre cel mai apropiat fac vreo 500m in zona rezidentiala, trec de bariera si urmeaza alt km pe langa un drum cu trafic intens (si pe langa rezidenta abmasadorului USA – alti vreo 200m – da, e ditamai zona)
In aia 500m vad, sa zicem, 10 masini. Din 10 masini, 9 (noua!!) sint conduse de femei. Si nu orice fel de masina: numai sf-uri (4×4 gen Toureg, GL-uri and stuff).
In celalalt km (dincolo de bariere) ‘graficul’ se balanseaza: din 10 masini, 4 sau 5 sint conduse de femei.
Asta e un lucru mai putin important (sa zicem).

Cand nu ma duc la tzigari, merg la o cafea la “Spoon” care e vis-a-vis de bariera de la intrare (deci la 500m distanta). Intotdeauna imi aleg masa de langa strada, de unde vad intersectia cea mai aglomerata si parcarea centrului comercial (“Plaza Los Laureles”). Plus ca e afara, e cald si bine si nu auzi galagia de la celalalte baruri/restaurante alaturate. Doar masinile de pe strada.

Era intr-o vineri. Ora 10 dimineatza. Deja aveam kila de cafea pe masa (ti se aduce un ceainic plin – 3 cafele incap – aproape 2$). Si incep sa scanez strada.
Strada e cu linie dubla, galbena si continua (exceptand intersectia, ofc).
Un nene cu taxiu’ semnalizeaza ca vrea sa skimbe sensul; in spatele lui alte 5 masini se opresc. Taximetristul, pliktisit, trage de volan dar nu reuseste din prima sa se incadreze pe sensul opus – intre timp din sensul opus mai vin masini, care se opresc linistite sa-l astepte pe ametzit sa calce de doo ori linia continua. Si galbena. Atat pe sensul lui cat si pe celalalt sens masinile se opresc. Linistite. NICI UN CLAXON! Nimic…
Nenea face manevrele si pleaca. Masinile se pornesc si-si vad de drum.
Nici un claxon.
Nimic.
Nici o injuratura.
Liniste si pace.

Si nu e prima data cand vad asemenea kestii. Kiar ma gandeam ce s-ar fi intamplat daca faza s-ar fi petrecut in Romania.
Apoi mai e intersectia care taie ambele sensuri: ori ca mergi in vale sau in deal, trebuie sa opresti sau sa-i opresti pe toti pentru a-ti face loc: nu, nu incap doua masini in acelasi timp pe acelasi sens.
Lumea intra si iese in/din Plaza. Intra si iese din zona rezidentiala. Cei care intra, e ok, e usor, nu deranjezi pe nimeni. Cei care ies, e mai complicat.
De cate ori am fost la cafea n-am auzit injuraturi, tipele sau claxoane. Toti se opresc (desi e optional) si le dau voie celor care ies/intra sa se incadreze.

La fel si noi, cand luam autobuzu, trebuie sa traversam strada (care NU are trecere de pietoni) – ni se face semn din faruri (cateodata) sa trecem. Uneori se opresc si ne fac semn cu mana. La fel: fara injuraturi, fara tzipete si fara claxoane.

In San Jose la fel: treci pe unde vrei, cand vrei… soferii te lasa, nu te injura si nu tipa la tine. Mi s-a parut foarte foarte ciudat. Cred ca orice european ar ramane oleaka mirat de ce vede pe strazi.

Rezumat

– multe femei la volan – muuult mai multe ca la noi.
– soferii mai civilizati (nu ca stiu sau ar sti regulile de circulatie, nuuu) ci prin faptul ca nu injura, nu tipa si nu se baga in fata ta, nu te deranjeaza, nu sint cretini (exceptand soferii de autobuz de care va povesteam ca merg ca tampitzii pe sosele).

Mda, asta doream sa va povestesc.

PS. Aici e unde imi beau cafeaua.
In stanga-sus vedeti niste cerculete in iarba – e rezidenta USA.
La dreapta si in sus e un drum (cu o linie alba): ala e drumu spre casa.
Kestia aia in forma de “v” sau “u” e Plaza Los Laureles (magazine, baruri, etc).

Cu Defenderu’

care de fapt e un Land Rover, da’ nu conteaza: tot aia e!
Masina e model ‘85 dar eu am auzit ca ar fi din 1975. Shiet, mai batrana ca mine.
In fine. Am luat-o intr-un weekend la ture. Dar ‘ture’ facute de un sofer care conduce/alearga un Peugeot 206 si care, crede, ca Defenderu’ poate la fel.
Deci va dati seama ca saraca masina n-a vazut asemenea teste de fiabilitate de cand se stie.

Prima zi

In prima zi am luat-o prin zona pe la noi. Am zis ca e nevoie sa ne acomodam cu ea: eu cu zgomotu’, Cata cu skimbatoru’ de viteze si cu frana (si cea de mana – asta e belea – va spun mai tarziu).
Cred ca stiau toti cei de la ambasade ca “dos rumenos are making a hell of a noise”. Cred ca ne-am luat cele mai mari injuraturi de la cei din Israel – ca e putin deal/vale: si acolo ne testam franele. Si demaraju’ de om de 206 aplicat pe Defender. Vai de urekile mele! 😛
Am facut si testul testelor: undeva in zona e o panta… cred ca 20% inclinatie. Am urcat-o. Cam cu emotzii dar am urcat-o.

A 2-a zi

Deja aveam curaj. Am fost pana in Santa Ana (5-6km) – acasa la gasca vesela. Normal ca nu ne-am dus sa-i vizitam, ci doar in recunoastere – stiam drumu si cum sa ne intoarcem. Tot acolo am facut alt test, alte emotii: un deal mai nasol – prima data am esuat – tot atunci, in mijlocul dealului am observat cat franele nu prea tin… adica alunecau inceeet, inceeet… dar destul cat sa-ti produca palpitatii. A 2-a incercare a fost reusita. Am mai tras vreo doo ture prin Santa Ana si ne-am oprit la benzinarie. Problema era (cel putin a mea) ca nu stiam ce sa punem: bezina sau motorina? Cata a mers la sigur: motorina (desi, nu cred ca era 100% sigur). Apoi, cu rezervoru’ aproape plin, au inceput aventurile adevarate.

Ferea ca vin romanii

Cata s-a uitat pe harta sa vada cel mai inalt punct din zona. Vazut. Memorat. Tras harta la imprimanta. Urcat in masina. Pus centuri de siguranta. Injurat oleaka (din cauza celor 1000 de manete prezente in masina – una ‘sarit’ de pe pozitia ei facand imposibila orice ‘bagare’ in viteaza).
Cu LandRoveru' la plimbare
Si-am urcat. Si-am urcat. La un moment dat vedem masini parcate pe stanga si pe dreapta. Dar drumul continua. La 10 metri de urcat ne-am dat seama de ce erau masinile parcate mai jos – le era imposibil sa urce. Nu si pentru noi. Oare?
Cu LandRoveru' la plimbare
Si urcam. Cu emotii (cel putin eu).
La un moment dat drumu se sparge de tot. Si se ingusteaza. Era clar: doar oamenii mai pot urca pe-acolo. Soferu’ nu si nu. Urcam. Eu nu si nu… ai innebunit? Facem praf si masina si casele din jur. Ok, ne oprim. Undeva in dreapta se facea alt drumushor… dar era imposibil de spus unde ducea pentru ca era ditamai padurea si verdeata pe stanga-dreapta. Ma dau jos si inspectez. No way – era un drumusor care ducea in curtea unui om. Deci dead end.
Tragem o tzigara. Si niste poze cu drumu’ imposibil de urcat
Cu LandRoveru' la plimbare
Coboram. Cu emotii iar (tot timpul am avut emotzii cu masina aia – si nu eram eu soferu’).
Aici vedeti filmuletzu’ de la coborare (plus unele mici comentarii pe fundal – cum ca “iar a sarit din viteza?”… si alte kestii de genu’). Atentie la drum:chiar la inceputu’ filmuletzului e drumu’ ala pe care nicio masina n-a urcat. Doar noi! 🙂

Am uitat un aspect important: era sa-i dam foc. (da, la masina). Dar nu mai tin minte ziua: prima? sau a 2-a? Hmmm… anyway…
Faza a fost super dura: in masina incepuse sa miroase urat, a fum, a ceva incins.. a ulei ars.. ceva de genu’.
Discutie in masina:
– miroase a fum, nu?
– da!
– o fi de la noi?
– nu cred, e de la autobuzu’ din fata (urmaream un autobuz in momentu’ ala)
Se opreste autobuzu un statie. Noi il depasim.
– hmm.. mai miroase?
– da
– cred ca o fi ramas de la autobuz
– aham…
– bah, da’ parca tot miroase… (si nu mai aveam nicio masina in fata care sa fumege)
– shit.. trage pe dreapta….
– shit…
Ce-a urmat nu mai spunem. Nu pe blog.
Oricum, ne-am dat seama relativ repede care e problema. Nu era grava dar a trebui sa asteptam sa iasa fumu si sa se raceasca.
Oprisem langa gardu’ unui om care avea nunta… (cred). Era o masa maaare afara si cu multi oameni pe-acolo. Imbracati fremos.
Am stat calare pe gardu’ omului privind la rotocoalele de fum care ieseau din masina noastra. Si putzea asa nasol: ulei incins. Dar incins bine de tot.
A durat juma de zi sa-mi iasa mirosu’ ala din nas. Oribil.

Am iesit si pe autostrada. De nebuni. Habar n-aveam unde mergem. Discutiile intre noi in masina (majoritatea) erau de genu:
– stanga sau dreapta?
– stanga.
– si acuma?
– dreapta
– acu’?
– unde vrei tu…

Asa si pe autostrada. Am mers cu 80 la ora. Apoi am facut dreapta – ca se duceau multe masini pe-acolo si noi ne departam deja de oras. Cum am facut, cum ne-am invartit e ca am ajuns la Multiplaza (the mall) – si de-acolo stiam drumu’ spre casa cu okii inkisi.

Dar gata, nu va mai povestesc. Va las sa va uitati la poze si la filmuletz. 🙂
Ideia e ca am ajuns la cota unde ne doream – dar pe alt drum si… mult mai sus decat ne propusesem.

Filmuletz cu tanculetzu’.
Aventura noastra in poze.

Cutremur: filme

A trecut o saptamana de la guzduiala. Au inceput sa apare filmuletzele.
Unul tare comic e asta.
In partea dreapta vedeti altele “related videos” – bune de vazut si alea. Si cu asta sper sa fi incheiat tot ce se keama “cutremur in Costa Rica”. Maine incerc sa postez si alte kestii mai funny.

Blog updates

Aveam template-ul gata inca de la plecarea din .ro. N-am avut timp insa sa-l testez and stuff. Acum e in ‘beta’ – mai sint unele kestii mici de corectat/verificat – dar nu afecteaza restul blogului.
Daca vedeti errori, kestii sau alte catastrofe, let me know.
Da, o sa ma apuc si de povestile nepovestite pana acum. Soon…

Pentru spammeri si cei care comenteaza aiurea si de kkt: am skos filtrele – DAR, imi trebuiesc doar 2 secunde sa le pun inapoi. So, don’t push your luck again!

Shit…

Ultimele stiri:

San José (Redacción). La Cruz Roja Costarricense solicitó hace algunos minutos al Observatorio Vulcanológico y Sismológico de Costa Rica (Ovsicori) un informe sobre una pequeña erupción registrada en el volcán Poás alrededor delas 10:30 a.m.
nacion.com

Deci lu’ asta o sa-i sara tzandara zilele astea…

Discutii…

despre cutremur:

catalin: tre sa inventam un sport extrem nou…“Epicentrism”
eu: lol
catalin: te duci cat mai aproape de epicentrul unui cutremur ca sa vezi daca te prinde replica
eu: :))))))) tare asta… de pus pe blog..

Shake it baby, shake it…

Azi dimineatza m-am trezit dintr-un cosmar: am visat ca era cutremur. Dar mi s-a parut asa de real (visul) incat, atunci cand am facut oki, m-am uitat in jur sa vad daca toate sint la locul lor.
Erau…

Imi fac cafeaua (dar tot cu gandu’ la cutremure) si o tai in office. Apare si gasca vesela.
Nu le spun nimic de ce-am visat; dar imi spun ei: a fost cutremur aseara.
Huh?
Da, de vreo 3-4 grade, pe la 1 noaptea.
Ahh… nu eram prezent: dormeam.
Ok. Si am zis sa cautam pe net sa vedem ce si cum:
Mda.. vedeti aici CATE au fost.
Ati observat ceva interesant? Toate se petrec acum intre 7km si 3.5km adancime. Urca? Sare Poas in aer? Nu e departe de mine.. doar la vreo 30km nord-nord-vest.

Daca am inceput sa visez cutremure… cred ca deja am pitici pe creier. Sechele. Acum daca s-ar misca ceva in office cred ca ar fi ceva… banal. La cata hatzaneala am luat in Costa Rica so far, cred ca mi-am luat portia de cutremure pe toata viata.

Ma uit la blogu’ meu.. saracu: de cand a inceput anu’ numa’ de cutremure povestesc. S-a amanat si Palmaresu’ (cea mai mare petrecere din Costa Rica). Vedeti aici detalii. Aaa.. ati vazut ca au aparut si alte victime (incep astia sa le descopere ingropate pe ici pe colo).

Daca la 6.2 s-au intamplat atatea… oare la un 6.5 sau (shiet) 7.0 ce-o sa mai ramana? Nu vreau sa ma gandesc. Incep sa numar zilele pe care le mai am pana ma urc in avion.

PS. aici vedeti placile care pot fi implicate in ‘accidente’:
hai sa le numaram impreuna:
– caribbean plate
– cocos (asta e data dracu’… pe ea stam noi acuma)
– nazca
– north american
– pacific
Din astea, doar 3 se tamponeaza de ‘cocos’ (cel putin asa se vede in poza… dar cine stie…)