Clients = Murphy?

…si ma refer la “legile lui Murphy”.

So, acum 4 luni vine un client la mine si-mi spune de un proiect. Ii spun sa-si faca un brief micut ca sa-mi dau si eu seama despre ce e vorba, cat e de mare, cat e de lat, etc. Mi se spune ca sint ceva probleme: ca domeniul trebuie luat pe persoana “Y”, etc, etc – kestii de birocratie.
Insist: “oricum, faceti briefu’ ca e mai bine sa asteptati activarea unui domeniu decat terminarea site-ului”. Discutia asta a fost acum 4 luni.
Ieri, dupa 4 luni (!!), clientu’ vine la mine si-mi spune:
“asta e briefu’ si sa fie gata pe 1 august” (adica peste 2 saptamani).

…WTF??

Acum stau si ma gandesc: sa trimit clientu’ la plimbare sau sa mor cu el de gat?
Adica, in cele 4 luni as fi avut timp bereket (si munca lejera) ptr. acel sait.
Si nu stiu cum dracu’ se face ca atunci cand am timp nu vine niciunu sa-mi zica ceva.
Si nu stiu cum dracu’ se face (iar) ca atunci cand am TONE pe cap, se bulucesc toti. WTF?

So, dilema cu clientu’: sa-l omor? πŸ™‚

Iasi

Dupa 2 zile jumate in Vaslui, am pornit spre Iasi. Acolo n-am mai fost de 9 (noua) ani.

Spre deosebire de Vaslui, Iasul mi s-a parut… ca o intoarcere in timp: putine schimbari (nu ca ar fi avut nevoie) dar… “amintirile ma chinuieste”

Am vazut multe kestii (in cele 5 ore pe care le-avem la dispozitie); cred ca cel mai mult am stat in Copou, la un restaurant (“Restaurantul Vanatorul”) pentru micul dejun.
Mi s-a parut mai linistit insa (nu ‘tanar si nelinistit’ cum era acum 9 ani) πŸ˜›

N-am intalnit pe nimeni cunoscut. πŸ™

Poze

Gasiti aici.

Vaslui

Pentru cei care nu stiu, Vaslui e orasul meu natal: acolo mi-am petrecut juma’ din viatza.
N-am mai fost acolo de 3 ani.

Shocant

De la gara pana la moara (de la un capat la altul adica) am mers pe jos. Am ramas shocat:
– multa, enorm de multa verdeata, tone de copaci, tone de flori, tone, tone…
– curat, incredibil de curat.
– blocurile au fost colorate – culori misto, placute, vesele. Aaa… si blocurile au fost izolate – pereti dubli; apoi au fost vopsite.
– enorm de multe banci – cred ca sint pe putin 10 banci, una langa alta. Si taxiuri: tone. Nu-mi dau seama cum se face ca un oras care e pe primul loc la numarul de someri are atatea banci… Poate ca vasluienii si-au facut un job din asta: drumul pana la baca si inapoi.

Revenind:
– am fost si in Copou: la fel de incredibil arata. Superb.
Am ramas marcat de verdeatza de-acolo – parca eram in Costa Rica – prea verde, prea frumos. I n c r e d i b i l.

Alt primar

In ultima zi in Vaslui ma intalnesc cu un vechi prieten: nu ne mai vazusem de 5 ani. Imi povesteste o kestie tare:
“cum scapi de un prost? …il promovezi”.
Asa am aflat ca vechiul primar a devenit parlamentar si in locul lui a venit altcineva. Acest nou primar are un fix cu spatiile verzi: se vede.
So far so good. Sa vedem cum va arata peste alti ani.

Oricum, la cate s-au facut in acesti 3 ani, kiar imi doresc ca primarul din Vaslui sa fie primar in Bucuresti – garantat ar arata altfel. Nota: habar n-am cine e primar in Vaslui si cum il cheama – asta ca sa nu se interpreteze ca as avea vreo culoare politica. N-am. Si nici n-o sa am vreodata.

Concluzie

S-au intamplat enorm de multe in acesti 3 ani (ma refer la perioada in care nu am fost in Vaslui). Dar, daca dupa 3 ani Vasluiul arata asa de bestial, oare dupa catzi ani se merita sa iesi la pensie acolo?

Poze

Doar cateva poze; mai mult am stat si-am holbat ochii decat sa fac poze… πŸ˜›

Noua mea jucarie

Dupa cum va spuneam intr-un post anterior, vekea mea jucarie muri.
Dupa doua saptamani de chinuri (adica de muncit pe PC) am cedat. Nervos.
In cele doua saptamani am studiat piatza pentru un nou MacBook Pro. Generatia asta noua ma lasa rece: screenu’ e execrabil pentru un designer – ok, imi plac monitoarele glossy dar MBP-urile noi sint glassy-glossy de-ti crapa ochii. Execrabil. Iar pentru 5% more power, e exact una grande mierda.
M-am uitat dupa generatia veke (adica exact identic si la fel cu cel care tocmai a murit): preturi mai mici dar… hmmm… iar imi iau bomba cu ceas acasa?
Asa ca… intr-un final m-am hotarat. Imi iau un monstru.

So, here it is:
My new toy

iMac 24’‘
2.93MHz CPU
4GB Ram
640GB HDD
Garantie: 2 ani πŸ˜› πŸ™‚
Pret: o kila de bani (l-am luat din .ro pentru ca e imposibil sa cari un tank din asta pe avion)


My new toy at home

Nu am cuvinte sa va spun cum merge si cum functioneaza si cum face el toate kestiile alea in Photoshop si cat de rece e. Adica isi merita investitia. Stie de toate.
Si ca sa va faceti o ideie cam cat e de mare: monitorul din stanga lui, e un Dell 22’‘. 22’‘, da..?

Mai multe poze gasiti aici.

PS. in ziua in care l-am luat aveam de ales: un sistem nou PC Intel I7 sau iMacu’. N-am stat mult pe ganduri.

Black week

Asta a fost la o saptamana dupa ce-am venit din Costa Rica.

So, sa le luam pe rand:
– cand am venit, PC-ul era deja mort: sursa luase o pauza. Definitiva.
– castile mele cele tari au crapat si ele: dupa vreo 5 ani de folosire zilnica si-au dat duhul: mufa de la cablu face fitze: acum le folosesc cu ajutorul unui carlig de rufe (nu face un contact pe undeva). M-am uitat prin magazine sa-mi iau altele, dar nicio sansa… nu mai exista. Si sint cele mai bestiale casti pe care le-am avut vreodata (Technics RP-F550 Headphones)
Si acum ziua fatala:
– sint sunat de acasa, de urgenta: a crapat bateria la baie si curge apa ca la fantana arteziana.
Inhatz laptopu’ si ma car acasa. Rezolv momentan prin oprirea totala a apei in baie.
Asamblez laptopu’ pe birou si il pornesc. Nimic. Nu tu sound de start, nimic. Dar auzeam HDD-ul care se misca. Restart.
La fel. Restart. La fel. And again. Nu-mi venea sa cred. De pe PC dau un ping in laptop: raspundea. Din cauza ca am umblat cu el prin aeroporturi si alte kestii publice, l-am setat sa fie ‘mort’ la orice alt serviciu exceptand web-ul. Deci, no remote connection or stuff like that. Nada. Aaa.. si nu am rezolvat nimic prin conectarea monitorului extern la el. Nada.

Garantia la laptop tocmai expirase cu o luna in urma. Deci, la un an si 1 luna a crapat. Dus in service. Speriat: imi cereau 960 de euro ptr. reparatii. Fuck! Cica s-a dus placa video, placa ce era pe logic board, logic board ce trebuia schimbat: pret 800 si ceva fara tva. Cu tva, 960. Mda… deci sux. L-am vandut pentru piese. Ca orice MacBook Pro din generatia ‘late 2007’ suferea de nVidia disease: placa video moare dupa un timp (detalii aici)
Damn…
Norocul meu a fost ca, in timp ce eram in Dallas, am facut full backup cu TimeMachine-ul. Deci aveam totul salvat (exceptand saptamana aia).
Au urmat doua saptamani de shock pentru mine: a trebuit sa ma intorc la munca pe PC. Total aiurea. Dar n-a fost sa fie pentru mult timp. N-am rezistat.
Dar asta intr-un post viitor. πŸ™‚