Cum m-am lasat de fumat…

Am vazut ca lumea ajunge la blogu’ meu dupa cautari gen “ceaiuri pentru a renuntza la tutun”, etc…
Well, here’we go:

Antitabac (cutiutza alba): pastile (de culoare cenusie, ca ciocolata) – de 3 (pana la 6) ori pe zi inainte de masa; (eu am luat doar de doo ori pe zi, dim. si seara);
Tabac Stop: sirop/tinctura – 10 picaturi in ceai – orice tip de ceai; de 3 ori pe zi, inainte de masa; – la fel, eu am luat doar de doo ori/zi (dim si seara); nu 30 de picaturi cum e recomandat pe cutiutza – e prea mult si skimba gustul la ceai, devine neplacut si nu-ti mai ‘arde’ sa-l bei.
Tabac Protect: idem.
Nicorette: optional (eu le-am luat doar sa experimentez ce si cum cu ele – sint ok, te tzin departe in momente grele)
No Smoke!
Si cutiile:
No Smoke!
Cele doua tincturi/siropuri sint bune kiar si pentru fumatori: cica iti protejeaza ficatul de kestiile nocive. Yeah, sure…
Anyway, la mine au functionat toate cele 4 “solutii”; ceaiul cu siropul in ele nu e diferit, are un gust mai ciudat dar nu e neplacut. E ok.
Nicorette-ul are un efect mai ciudat: te ustura in gat la inceput si apoi e ok.
Pastila Antitabac e… ciudatzica, adica nu e amara sau scarboasa… e doar cenushie/gri la culoare si are niste kestii “ierbivore” (bradishor si menta) in ea. Deci e ‘safe’ de inghitzit.

Daca trageti o tzigara in timpul tratamentului… well, cea mai naspa kestie care se poate intampla e sa ti se faca rau, oleaka… asa.. ca un fel de greatza. La fel si cand deveniti fumator pasiv: un oarecare discomfort. Eu cand am fumat o tzigara, am tras 3 fumuri si m-am lasat: era ca si cum fumasem 2 zile non-stop: nu mai ‘intra’… nu-si avea rostul, plus ca simtzeam toate gusturile (de la hartie, de la tutun, de la filtru, etc). Oricum, un gust/miros/parfum nasol, care, acum 1 luna mi se pareau sooo cool (deh, vb. de Kent8 – nu stiu altii cum prefera, da’ mie astea-mi placeau)

In prima zi am uitat complet de tzigari: am fost totusi tentat, dar, am rezistat. Nicorette-ul e keia: cand va apuca “poftele” luati un Nicorette – daca aveti deja una la bord, scuipatzi-o si luatzi alta, fresh.
La mine a mers brici.
A doua zi, am uitat de tzigari complet.
A treia zi deja… era niste kestii total inutile, nu mai aveam kef-uri/pofte.

Unii au sa spuna ca e o kestie de vointza. Corect.
Dar, oameni fiind, voitza e ‘pacatoasa’ – te lasa cand ti-e lumea mai draga; atunci intervin kestiile de mai sus: ceaiuri, pastiluta si nicorette-ul. Iar daca vrei cu adevarat, poti!

Asta a fost experientza mea: questions/suggestions, flames and wars… feel free to comment. 🙂
Tratamentul dureaza 2 luni; eu sint in a 3-a saptamana; so far, so good.
PS. da, pot sa fumez o tzigara acum, in secunda asta, dar as face-o doar din…‘sa ma prostesc’, pliktiseala, mandrie, tupeu.. sau.. nu stiu, din ceva care nu tzine de dorintza, pofta… dependentza. (oricum, n-as putea sa o fumez pana la capat si nu mi-ar face placere asa cum imi facea pe vremuri cand eram fumator cu akte in regula).
Ca idee generala: e mai usor sa te lasi decat se spune pe site-uri (kiar, 1000 de site-uri total aiurea si in plus)

6 Replies to “Cum m-am lasat de fumat…”

  1. Nicotina piere din sistem in cel mult 72-96 de ore (trei-patru zile).  Dupa aceea “pofta de tigara” devin pur psihologica.  Nu este nevoie sa ai o vointa de fier – ci mai degraba sa ai la indemina citeva metode de “alumgare” a poftei pentru o tigara. Maninca o felie de lamiie, bea o cana cu apa, respira profund, evita cit poti situatiile pe care le asociezi cu fumatul, pune banii pe care in mod normal i’ai fi cheltuit pe tigari intr’un borcan si cumpara’ti ceva de ei la sfirsitul saptaminii, fa sauna, mergi la sala, roaga un prieten nefumator sau un fost fumator sa te sustina moral.

    Cel mai important lucru pentru mine a fost schimbarea imaginii pe care o aveam despre mine.  Intotdeauna am asociat fumatul cu un comportament modern, neconformist, cu oameni liberi, veseli, foarte sociabili, de treaba, frumosi, destepti, intelectuali, putin smecheri.
    Realitatea este foarte diferita. Fumatorii trebuie sa isi ingrijeasca viciul ori veselia si libertatea se duc de ripa.  De neconformism nici nu poate fii vorba:  trebuie sa te conformi la nivelul de nicotina la care esti obisnuit sau devii nervos.Sociabililitatea este de asemeni dependenta de tigara.  Imi amintesc eram pe un teren de golf cu sotul mei si muream dupa o tigara, dar stiind ca este nepoliticos sa fumezi pe teren m’am ambinut.  Toata lumea era foarte vesela si putin abtiguita, mai putin eu pentru ca nu puteam sa beau alcool fara sa fumez. Nu mi’ar fii spus nimeni nimic, dar pur si simplu as fii imputit dupa-amiaza tuturor.  Alta data, la un concert, m’am trezit inchisa in cladire.  As fii putut sa ies, dar nu as mai fii putut sa intru innapoi. Am avut o mica criza de panica – concertul trebuia sa dureze approximativ doua ore si jumatate si eu nu as fii putut sa fumez deloc.  Ce gogoasa imensa am inventat ca sa putem pleca!  Si acum ma minunez la inventivitatea de care am dat dovada.  Asa ca incet cu incetul mi’am schimbat ideile despre fumatori.  Atit de mult mi’am dorit sa nu mai fiu fumatoare si atit de teama mi’a fost sa ma las.  Am avut impresia ca va trebui sa rastorn trei munti cu vointa mea de neclintit.  Chestia era ca vointa mea in general este foarte clintibila, asa ca pur si simplu am tot aminat evenimentul.  Nu mi’a venit sa cred cit de usor mi’a fost – eu psihologic nu ma mai identificam cu fumatorii deloc.  Dupa trei zile nu am mai avut nici un fel de pofta si dupa doua saptamina parca nu fumasem niciodata. Ce e drept, in US fumatul este interzis cam peste tot si nu este un obicei acceptabil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *