Managua – day 2

Cu o seara inainte discutam de alte locatii pe care le-am putea vedea. Excepting Managua, of course. Ni s-a spus de Granada.
Tot seara intrebam ca pe la ce ora se da ‘stingerea’ (ca noi nu sintem latino sa facem nani pe la 21-22:00). Ni s-a spus ca pe la 01-02:00. Anyway, noi dormeam de rupeam la 00:30.

Cand ne-am trezit (pe la 08:30) tot poporu’ nicas dormea. Ne-am facut ceva de mancare; ne-am facut omleta a la Romania: cu de toate in ea, salam + branza + picanterii (cu o seara inainte am facut valuri cu kestia asta ca nu stiau ce si cum se face si ce va iesi).
Cand au vazut, si-au facut si ei.
In fine, numa’ bine ca s-a trezit toata casa cu mancarea noastra si-am plecat. La…

Granada

drumul spre Granada
Luat taxi pana la o statie de microbuze. Deja ma gandeam la ‘pollo-bus’ (pollo = pui) si a cate gaini o sa numaram pana la destinatie.
Neah…
Ne-am dus la o statie de ‘busitas’ (microbuze).
Pret: 1$ (un dolar) pentru 50km distanta.

Ce-am vazut de m-am speriat. Fiecare microbuz avea un nene ‘cautator de clientzi’: adica iesea in strada si tzipa destinatzia unde avea sa mearga busu. Ganditzi-va ca erau cel putin 4 sau 5 microbuze care asteptau sa se umple (spre diverse destinatii); adica 4 sau 5 neni care misunau pe strada ca titirezu’…
Nenea cautatoru’ mai tzipa si din mers (mai erau auto-stopishti).
In fine.. cred ca durat mai putin de juma de ora drumu’ pana la Granada. Asta din cauza soferului care crosheta pe strada.

Autostrada

Autostrada… hmmm.. cred ca NU o sa vad asa ceva in Romania nici in 1000 de ani: IMPECABILA. Puteai sa si dormi.
3 benzi.
PE SENS! (o sa vedeti poze destule cu asta)
Nici in Costa Rica nu au asa ceva. Ciudat nu? Lumea a 3-a dar au autostrazi impecabile.
Viteza? peste 100km/ora.
Ajungem.
Locatia? Super cool, super meseriasha, super… de-a noastra. Adica deja uitasem de mizeria din Managua. Vedem si alte natzii de oameni pe strada: turishti! Daaamn…
Luam un loc la o masa (cafenea). Vine o tante si ne da’ un menu; si ne spune sa avem grija de bagaje and stuff.. ca se ciordeste pe-aici.
Ma gandeam: “mai nasol ca in Managua n-are cum sa fie”. Era duminica; si dimineatza – lumea pliktisita, de-abia se trezea, etc..
Terminam de ‘alimentat’ cu ‘benzina’ si o taiem spre lac. Alt lac (ala mai mare) – tot ala care are doo bube: vulcani.

2 vulcani in apa

Platim la intrare (nu va spui cat ca-mi da cu zero-virgula). Un paaarc mare… pe tot malul lacului.
Curatzel. Adica nu ca in Costa Rica… cam asa… Eforie Sud/Nord, Vama Veke – adica mizerbil-acceptabil.
Restaurante si alte kestii pe margine.
Sintem asaltatzi de niste neni cu niste poze in mana: erau barcagii care te puteau duce pe lac, la plimbare. Am zis “pas”.
In lac vedem un cerc de oameni. Care se invarteau. Una cu o carte in mana. Cica ‘biblia’. Cica era o ‘secta’. Whatever…
sectantzi
Ne plimbam vreo 1h cred… pana in celalalt capat.
Ne paleste foamea. O palim si noi pe ea. Gasim un restaurant: deskideau la 11:30. Era 10.
Mai ‘la vale’ gasim altu’.. cu umbrelutze din paie, etc, etc. Misto.
Halim.
Si ne apucam de barfe si comentarii (mai tineti minte cand v-am spus ca NIMENI nu stia engleza, da?). Deci, discutie in spaniola only.. no more spanglish (desi ne scapau ‘englezisme’ la greu).
Faza a fost ca Arelis a avut maaare rabdare cu noi si se kinuia sa ne faca sa intelegem ce doreste sa spuna. 70% intelegeam. Restu’.. adaptam (la situatie).

Estoy Tico

V-am dat definitiile in prima parte, da?
O intrebam care a fost faza la Ticabus, cum si-a dat seama cine sintem si cum sintem. (noi asteptam pe cineva cu o hartie maaare cu numele meu scris pe ea). N-a fost.
Si ne povesteste ca si-a dat seama dupa specificatiile primite: “unu mai mic si unu mai mare”. Si apoi ‘dupa haine’. Ale mele erau ‘locale’ – Catalin arata mai deskis la culoare (si la haine si la culoarea naturala).
Si ne mai spune ca, initial, cand si-a dat seama ca noi sintem ‘victimele’, credea ca unu’ e Tico (eu) si unu’ e Gringo (Cata).
Am leshinat. Deci, pana la urma, am reusit sa ma ‘integrez’ in multzime, sa par unu’ de-a’ lor. Me happy!
Dar cica nu e asa de bine, pentru ca Ticos sint uratzi de moarte de Nicas. Si vice-versa. Si cica e mai bine sa fii Gringo in Nicaragua decat Tico.
Dar.. nu cred ca mai am mult sa devin Nico – cred ca foarte putin (pentru cei care nu stiu: ma sperii cand ma uit in oglinda – trebuie sa aprind si becu’… ca se face intuneric. pe bune!). Arat ca dracu’… (la culoare)

Mae, que pasa, mae..?

Fraza care-ti poate fi fatala in Nicaragua. Cum va spuneam, nicas uraste pe ticos de moarte. Faza e ca mie mi s-a intiparit asa de bine jargonu’ ‘prins’ in Costa Rica incat m-am ‘scapat’ si in Nicaragua.
Tin minte ca dupa ce-am spus fraza de mai sus, 6 oki se uitau la mine miratzi si tacutzi… au fost shokatzi (putzin): nu-si dadeau seama cum un strain are jargonu’ pus la punct. Si eu nu-mi dadeam seama de ce nu reactioneaza si de ce se uita la mine ca la masini straine.
Cineva de la office mi-a explicat apoi de ce erau nicas asa de shokatzi.

Revenind la barfele de pe lac.
Apoi ni se spune care si cum mishuna prin casa ei, ce varste au, ce fac (daca fac) si alte kestii domestice.
Apoi am discutat de femei (duohh!). De ce sint atat de multe divortzate, etc. …si de alte kestii sociale.
N-are rost sa detaliez aici.

Ne intoarcem in Granada. In piatza tone de tonete cu de toate – de la tzoale, la mancare. Nasol: mancarea (carnea) statea in soare – nu’s cine dracu’ poa’ sa o mai manance. In fine; n-am incercat. Facem un mic tur de piatza si ne oprim la o bere. Arelis deja renuntzase demult sa mai tina pasu’ cu noi si a ramas pe o banca in parc.

Microbuz. Loc in fata (langa sofer). Digitala in mana. Y regresamos a Managua. Viteza si curent la freza. Din 10 in 10 metri cate-o poza (cred ca l-am disperat pe sofer – numa’ lui nu i-am facut poza)

Macel in strada

Acasa, in coltzu’ strazii. Acelasi coltz unde Cata a vazut ce-a vazut (sa va zica el la o bere – nu am ‘drepturi de difuzare’)
Una gorda y con nico. Adica o grasa cu un nene. Cica s-au luat la bataie de la o insulta; grasa aia i-ar fi zis ceva unei pushtoaice care s-a dus la tacsu’ si-a turnat tot. Vorbeau tare… se auzea in tot cartieru’. Ma uit din poarta. Lume multa – ca la circ.
Si intreb:
– sange ceva?
nu…
– cutzite, capete sparte, ceva?
nu…
Si-atunci unde e bataia? …o fi fost una pe umar. Whatever.

Seara a decurs bestial: e venit ‘the transporter’ (Katherine) si cu gasca vesela. Am zis sa punem de-o carte ceva. N-aveau. Dat bani, plecat, 3 minute venit back cu cartzi. Plasticate. Pret? …zero-virgula ceva ($)
Cei mici ne-au invatat un joc de-a lor: interesant kiar. L-am prins repede.
Din joc in joc ne-am dat seama ca o batem pe Katherine de-i sar capacele. Scor: 5,5,1.
Se oftica. Se supara. Daca la inceput mai zambea cat de cat, dupa cele 5 game-uri credeam ca ne ia la bataie.
Renuntzam.
Bagam un oki la tv.
Si apoi cornu’n perna. Ca a 2-a zi aveam de mers la…
(va urma)

Poze

Da, de data asta avem si poze. (doar cele din ziua asta)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *