Noua mea jucarie

Dupa cum va spuneam intr-un post anterior, vekea mea jucarie muri.
Dupa doua saptamani de chinuri (adica de muncit pe PC) am cedat. Nervos.
In cele doua saptamani am studiat piatza pentru un nou MacBook Pro. Generatia asta noua ma lasa rece: screenu’ e execrabil pentru un designer – ok, imi plac monitoarele glossy dar MBP-urile noi sint glassy-glossy de-ti crapa ochii. Execrabil. Iar pentru 5% more power, e exact una grande mierda.
M-am uitat dupa generatia veke (adica exact identic si la fel cu cel care tocmai a murit): preturi mai mici dar… hmmm… iar imi iau bomba cu ceas acasa?
Asa ca… intr-un final m-am hotarat. Imi iau un monstru.

So, here it is:
My new toy

iMac 24’‘
2.93MHz CPU
4GB Ram
640GB HDD
Garantie: 2 ani :P :)
Pret: o kila de bani (l-am luat din .ro pentru ca e imposibil sa cari un tank din asta pe avion)


My new toy at home

Nu am cuvinte sa va spun cum merge si cum functioneaza si cum face el toate kestiile alea in Photoshop si cat de rece e. Adica isi merita investitia. Stie de toate.
Si ca sa va faceti o ideie cam cat e de mare: monitorul din stanga lui, e un Dell 22’‘. 22’‘, da..?

Mai multe poze gasiti aici.

PS. in ziua in care l-am luat aveam de ales: un sistem nou PC Intel I7 sau iMacu’. N-am stat mult pe ganduri.

Black week

Asta a fost la o saptamana dupa ce-am venit din Costa Rica.

So, sa le luam pe rand:
– cand am venit, PC-ul era deja mort: sursa luase o pauza. Definitiva.
– castile mele cele tari au crapat si ele: dupa vreo 5 ani de folosire zilnica si-au dat duhul: mufa de la cablu face fitze: acum le folosesc cu ajutorul unui carlig de rufe (nu face un contact pe undeva). M-am uitat prin magazine sa-mi iau altele, dar nicio sansa… nu mai exista. Si sint cele mai bestiale casti pe care le-am avut vreodata (Technics RP-F550 Headphones)
Si acum ziua fatala:
– sint sunat de acasa, de urgenta: a crapat bateria la baie si curge apa ca la fantana arteziana.
Inhatz laptopu’ si ma car acasa. Rezolv momentan prin oprirea totala a apei in baie.
Asamblez laptopu’ pe birou si il pornesc. Nimic. Nu tu sound de start, nimic. Dar auzeam HDD-ul care se misca. Restart.
La fel. Restart. La fel. And again. Nu-mi venea sa cred. De pe PC dau un ping in laptop: raspundea. Din cauza ca am umblat cu el prin aeroporturi si alte kestii publice, l-am setat sa fie ‘mort’ la orice alt serviciu exceptand web-ul. Deci, no remote connection or stuff like that. Nada. Aaa.. si nu am rezolvat nimic prin conectarea monitorului extern la el. Nada.

Garantia la laptop tocmai expirase cu o luna in urma. Deci, la un an si 1 luna a crapat. Dus in service. Speriat: imi cereau 960 de euro ptr. reparatii. Fuck! Cica s-a dus placa video, placa ce era pe logic board, logic board ce trebuia schimbat: pret 800 si ceva fara tva. Cu tva, 960. Mda… deci sux. L-am vandut pentru piese. Ca orice MacBook Pro din generatia ‘late 2007’ suferea de nVidia disease: placa video moare dupa un timp (detalii aici)
Damn…
Norocul meu a fost ca, in timp ce eram in Dallas, am facut full backup cu TimeMachine-ul. Deci aveam totul salvat (exceptand saptamana aia).
Au urmat doua saptamani de shock pentru mine: a trebuit sa ma intorc la munca pe PC. Total aiurea. Dar n-a fost sa fie pentru mult timp. N-am rezistat.
Dar asta intr-un post viitor. :)

Costa Rica – the untold adventures

Well, o parte din ele.

Am mai ramas dator cu niste aventuri din Costa Rica. Nu mai are nici un rost acum sa va povestesc la fiecare in parte ce si cum a fost, dar, ca ideie generala: in fiecare din locatiile de mai jos am avut parte de surprize (placute) si de aventuri. Ma busheste.. rasu’ cand ma uit la ele. Dar lasa, poate va zic la o bere mai multe.
So…
In ordinea cronologica:

Tamarindo
Puerto Viejo
San Jose
Vulcan Irazu

Si.. cateva poze de la plecare (aeroport, etc)

Plus…

Filmul decolarii de pe Juan Santamaria International Airport Costa Rica;
…si filmul aterizarii in Dallas Fort Worth International Airport

Poze

Aici gasiti toate pozele ‘publice’ din aventura Costa Rica. (per total sint vreo 11 giga de poze: pe net.. aproape 1Gb)

Dallas: cu masina

Am facut multe azi; foarte multe.
Dar, cel mai tare moment al zilei a fost cand sefu’ nostru ne-a dat keile de la masina lui – sa facem si noi o plimbare (ca ne saturasem de Escalade). Asa ca ne-am urcat intr-un “Suburban” (Chevy) si-am plecat – pe langa ‘casa’. Adica .. la vreo 10-20km de casa. Damn…. masina e ditamai camionu’. Si urlaaaa… zici ca e tunat… turbat.
Stiu pe cineva cu masina (care citeste blogu) care s-ar oftica daca ar vedea cum arata strazile la ei si cat sint de late de curate si de drepte. Poti sa si dormi.
Poze… hmmm… am prea multe si prea putin timp. O sa vad eu cum fac…

Poze

Later update: sint doar cateva

Dallas, Westin

Pe la 15 (ora locala) ne cazam la hotel (care e super misto – place la mine).

Am innebunit cand am vazut cu ce viteza merge netu’ aici (1.x Mb/sec). Damn.

Dallas, Forth Worth

Nu-mi place: prea multe betoane, prea sobru’… prea innourat, prea rece. Adica.. am plecat dimineatza pe caldura (adica vara) si am ajuns dupa 4 ore… iarna. E un fel de iarna tarzie, inceput de primavara, primavara.. ceva… ca nu stiu sigur inca ce si cum.
Oricum.. e frig. Al dracu’ de frig.
Strazi prea late. Masini prea multe si prea MARI; si misto (am uitat cate Porsche-uri am numarat). M-am ‘dat’ cu Escalade-u’. Si cu Navigatoru’. Si cu inca una (imi scapa numele). Daaamn…
Deja ne-am aventurat pe ici, pe colo. Cum am fost lasati singur, cum ne-am facut de cap. Ca romanii.
Dar va zic maine mai multe (acu’ am treaba)

PS. pana acu’ nu mi se pare cine stie ce Amierica asta… hmmm… it’s so “whatever”. Sper sa nu uit de aventurile de la aeroport – is bestiale.

For the last time…

For the last time, today, I went to the office here. In Costa Rica.

Today I said ‘good bye’ to three of my office mates (designers): Arnoldo, Mario and Daniela.
I will miss the jokes and… everything that happened in this office (the most loudly one from the entire house).

Also today was the last football night for me; and the last ‘team building’ at pizza. And the last words with Daniela (she drove us home).
The last… the last…

The problem will be tomorrow, when I’ll do the last ‘good byes’ to the rest of the company. There’ll be a little party at the office: a party for some… but for some of us it will not be fun at all.
I’ll really miss some persons…
Hope nobody will cry tomorrow.