Talent

Ce urmeaza face parte dintr-o noua categorie (si tenta) a blog-ului meu: ganditoriale.
Poate fi pliktisitor, boring and stuff. De fapt e.
Nerecomandat. Nimanui.

Unii spun ca ne nastem cu un anumit bagaj de cunostinte, sintem (sau nu) inzestrati de la natura cu “efecte si stiluri” (ca sa fiu mai pe limba designerilor).

Ieri m-am ‘jucat’ la office cu o tableta grafica (deci eu mi-am ratat cariera complet daca dupa 30’j de ani pun mana pe una). Colega (posesoarea de tableta) face “kestii”. Kestii cu tableta. Kestii “nasoale” rau – stai si te intrebi cand a avut timp sa le faca and …stuff. Deci super bestiale.
A venit randul meu sa “alea… alea” cu tableta: fiind prima data, alergam pen-ul ala pe tot biroul, nu numai pe tableta. N-am facut nik: am vrut sa fac un avion (cica la avioane si prostii ma pricep). Ce-aveam in cap era TOTAL diferit ce-a iesit pe computer. O varza!

Imi dau seama ca in primul si in primul rand trebuie sa te obisnuiesti cu tableta, cu pen-ul si cu … feelingu’ pen-ului, miscarea lui, etc., sa stapanesti “atingerea divina” la “marea arta”.
Asta in primul rand.

In al doilea rand iti trebuie o kestie numita talent.
Din cand in cand mai citesc si eu o kestie, doo. Am gasit (ce coincidenta) un “documentar” (pe fineartedication.com ) care zice asa:

Talent must be nurtured and developed.

Sadly, the world is full of ‘talented’ people who never pursue that which they love, because they understand talent to be some magical elusive quality. Many people arrive at the conclusion that talent is only available to individuals who were born with it. I disagree. I wasn’t born an artist. We all possess talent.

Almost everyone can learn to draw.

Bun. Daca talentu’ asta exista, eu cum dracu’ fac sa-l skot afara?

Si daca toata lumea poate desena (si mai e una “Anyone Can Cook“) eu de ce nu pot face un om decat cu doo cerculetze, 4 betze si doi oki? Ca la mancare nici macar atat nu pot face. La ce-am eu talent? (oups!!! …ce retorica! :P )

Si cand imi aduc aminte cat de tont am fost: in facultate am cunoscut o tipa care stia sa deseneze (si sa picteze) in ultimu hal: picta la marea arta pana si cu degetele. Cand i-am vazut peretii din camera ei am zis (initial) ca a facut copy/paste de pe undeva…
Dar nu, desena si picta de parca asta facuse de la varsta de 1 an. Ar fi tone de povestit despre cum si ce picta; avea ‘ceva’ nepamantean in ea; am ramas cu impresia asta d’atunci. And I still believe she’s NOT one of us.
Aveam de unde sa invat.

O chema Maitreyi (da, “exact si identic la fel” cu romanu’ lu’ Eliade). Toma Maitreyi. Maya.
Nu mai stiu nimic de ea de… 12 (doishpe) ani. Acum 12 ani era in Iasi. Statea undeva in cartierul “Alexandru” (parca asa se numea).

Daca cineva a auzit, stie, cunoaste, let me know. Sa-mi spuna doar ca e ok, alive somewhere.

Revenind. Unii spun ca au citit si ca au invatat sa deseneze. Si eu am invatat sa desenez la scoala; desenam inca de pe vremea cand ma duceam la gradinitza; chiar si la facultate am facut desen (tehnic). Deci am citit. …dar cu toate astea habar n-aveam pana acum o luna ce e aia “crochiu” (sa crap daca stiu cum se scrie).

Si mi se pare asa cool sa stii sa desenezi “la marea arta”.

Oare, daca ma bag in priza, imi activez si restu’ de 99% din creier?
Sau sa-mi bat un cui, ca la indieni?
Cum dracu se activeaza talentu’ asta?
Pot vedea daca am vreo sansa? Adica, unii poate se nasc cu talent si il descopera mai tarziu. Dar daca la mine lipseste total? Eu cum vad?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *